Transport mărfuri periculoase - ADR

Acordul european referitor la transportul international rutier al marfurilor periculoase (ADR)

Transportul rutier al marfurilor periculoase, ca si cel realizat pe calea ferata, caile navigabile interioare, precum si transportul maritim si aerian, sunt reglementate prin acorduri internationale, reglementari ale Uniunii Europene, precum si prin legislatia naționala.

Transportul marfurilor periculoase este reglementat cu scopul de a preveni, pe cât posibil, accidentele si daunele cauzate oamenilor, mediului, mijloacelor de transport sau bunurilor.
Expedierea marfurilor periculoase trebuie efectuata numai dupa o clasificare si ambalare adecvate.

Regulamentul tip al ONU armonizeaza reglementarile diferitelor moduri de transport într-un sistem de clasificare în care fiecare substanta sau obiect periculos în parte este atribuit unei anumite clase, în conformitate cu tipul de pericol pe care îl prezinta substanta.

Transportul – intern si international – rutier al marfurilor periculoase se realizeaza în conformitate cu Acordul european referitor la transportul rutier international al marfurilor periculoase – ADR.
ADR stabileste dispozitiile aplicabile în vederea clasificarii, ambalarii, marcarii, etichetarii marfurilor periculoase. Acesta include, de asemenea, prescriptii specifice privind vehiculul sau cisterna utilizat/a, precum si prevederi referitoare la modul în care trebuie desfasurate operațiunile de încarcare, umplere, descarcare etc.

Volumele I si II ale ADR 2013 (precum și edițiile anterioare) în limba româna sunt disponibile.

Edițiile în limbile engleza, franceza și rusa ale ADR pot fi de asemenea consultate pe site-ul UNECE.

Grupa de ambalare si clasa impun, împreuna, modul în care trebuie realizate: ambalarea (inclusiv ambalajele interioare si exterioare), materialele adecvate din care trebuie sa fie realizate ambalajele, marcile si etichetele care trebuie aplicate pe acestea, precum si celelalte dispozitii prevazute pentru desfasurarea transportului marfurilor periculoase în conditii de siguranta, securitate si legalitate.

Informatii suplimentare

Daca sunteti implicati în expedierea și ambalarea marfurilor periculoase, trebuie ca, înainte de toate, sa le clasificati corespunzator, astfel încât toate întreprinderile implicate în lantul de transport, chiar si autoritatile care intervin în situatii de urgenta, sa stie si sa înteleaga exact care este pericolul pe care îl presupun marfurile respective.

Organizatia Natiunilor Unite clasifica marfurile periculoase în urmatoarele clase si, acolo unde este cazul, diviziuni:

Nr. Clasei

Denumirea clasei

Diviziune(i)
(daca este cazul)

Clasificare

1

Substante si obiecte explozive

1.1 - 1.6

 

2

Gaze

2.1

Gaze inflamabile

2.2

Gaze neinflamabile, netoxice

2.3

Gaze toxice

3

Lichide inflamabile

 

 

4.1

Substante solide inflamabile,
Substante autoreactive si substante solide explozive desensibilizate

 

 

4.2

Substante predispuse la aprindere spontana

 

 

4.3

Substante care, în contact cu apa, degaja gaze inflamabile

 

 

5.1

Substante comburante (oxidante)

 

 

5.2

Peroxizi organici

 

 

6.1

Substante toxice

 

 

6.2

Substante infectioase

 

 

7

Materiale radioactive

 

 

8

Substante corosive

 

 

9

Substante periculoase diverse

 

 

Expeditorul – persoana sau compania care preda la transport marfurile periculoase – este responsabil cu clasificarea, ambalarea și marcarea marfurilor periculoase, precum și cu întocmirea documentului de transport.

Fabricantii trebuie sa includa instructiuni privind utilizarea, prin aplicarea pe colet sau prin furnizarea unui text tiparit cu privire la produs. Furnizorii trebuie, de asemenea, sa puna la dispoziția clienților fise tehnice cu date de securitate pentru marfurile livrate.

Pentru substantele chimice, principiile de clasificare si etichetare pentru furnizori sunt continute în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substanțelor si a amestecurilor. Pentru mai multe detalii, va rugam sa consultati:

Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 are la baza Sistemul global armonizat de clasificare si etichetare a produselor chimice al Organizatiei Natiunilor Unite (GHS al ONU).

În vederea ambalarii, substantele sunt alocate grupelor de ambalare în functie de gradul de pericol pe care îl prezinta, dupa cum urmeaza:

Grupa de ambalare I:    Substante foarte periculoase;
Grupa de ambalare II:  Substante mediu periculoase;
Grupa de ambalare III: Substante putin periculoase.

Pentru transportul terestru, grupa sau grupele de ambalare la care sunt alocate substantele sunt indicate în tabelul A din capitolul 3.2 al Acordurilor ADR, ADN si Regulamentului RID.

Ambalajul (care nu se încadreaza în limitele prevazute pentru cantitatile limitate sau exceptate) trebuie sa fie conceput si construit în conformitate cu ADR si trebuie sa fi fost încercat (de exemplu încercarile la cadere, stivuire si de presiune) pentru a fi omologat. Trebuie, de asemenea, sa fie adecvat pentru a contine o marfa anume.

Ambalajele pentru lichide și solide omologate ONU sunt marcate cu prefixul „UN” sau poarta marca  , iar ambalajele omologate numai pentru RID/ADR poarta marca „RID/ADR”, fiind urmate de coduri care sunt prevazute în Partea 6 din ADR.

Expeditorii marfurilor periculoase trebuie sa marcheze și sa eticheteze coletele conform prevederilor Capitolelor 5.1 și 5.2 din ADR.

În afara unei dispoziții contrare în ADR, numarul ONU care corespunde marfurilor conținute, precedat de literele „UN” , trebuie sa apara în mod clar și durabil pe fiecare colet. Ambalajele de siguranța si recipientele sub presiune de siguranta trebuie sa poarte, în plus, marcajul „AMBALAJ DE SIGURANTA”.

Un supra-ambalaj trebuie: marcat cu cuvântul „SUPRA-AMBALAJ” și marcat cu Nr. ONU precedat de literele „UN”, sa fie etichetat, cum este prescris pentru colete si sa fie marcat cu marcajul „substanta periculoasa pentru mediu”, pentru fiecare marfa periculoasa continuta în supra-ambalaj, cu excepția cazului în care Nr. ONU, etichetele si marcajul „substanta periculoasa pentru mediu”, reprezentative pentru toate marfurile periculoase continute în supra-ambalaj sunt vizibile. Marca „SUPRA-AMBALAJ” trebuie sa fie ușor vizibil și lizibil, trebuie sa fie în limba oficiala a țarii de origine și, de asemenea, daca acea limba nu este limba engleza, franceza sau germana, în limba engleza, franceza sau germana.

O serie de simboluri recunoscute la nivel international sunt utilizate pentru a avertiza persoanele implicate în manipularea marfurilor periculoase cu privire la pericolul prezentat de acestea.
Astfel, pentru fiecare substanța sau obiect menționate în tabelul A din capitolul 3.2 din ADR, trebuie aplicate etichetele indicate în coloana (5), în afara cazului în care printr-o dispoziție speciala din coloana (6), s-a prevazut altceva.

Coletele care conțin marfuri periculoase ambalate în cantitați limitate trebuie sa poarte marcajul indicat la 3.4.7 sau 3.4.8 în ADR (dupa caz).

Coletele care conțin marfuri periculoase ambalate în cantitați exceptate trebuie sa poarte marcajul indicat la 3.5.4.2 în ADR.

Pe parțile laterale ale containerelor, CGEM, MEMU, containerelor-cisterne, cisternelor mobile și vehiculelor (în cazul coletelor numai pentru clasele 1 și 7), trebuie aplicate placi-eticheta care trebuie sa corespunda etichetelor prescrise în coloana (5) și, daca este cazul, în coloana (6) a tabelului A din capitolul 3.2, pentru substanțele periculoase conținute în respectivul container, CGEM, MEMU, container cisterna, cisterna mobila sau vehicul. Placile-eticheta trebuie sa fie conforme cu specificațiile de la 5.3.1.7.

Unitațile de transport care transporta marfuri periculoase trebuie sa aiba, dispuse în plan vertical, doua placi rectangulare de culoare portocalie, conform 5.3.2.2.1. Placile portocalii trebuie sa fie fixate, una în partea din fața a unitații de transport, iar cealalta în partea din spate, perpendicular pe axa longitudinala a unitații de transport.

Unitatile de transport cu o masa maxima mai mare de 12 tone, care transporta colete, care contin marfuri periculoase în cantitati limitate trebuie sa fie marcate în conformitate cu 3.4.15 în fata si în spate, cu exceptia cazului unitatilor de transport care contin alte marfuri periculoase pentru care este prevazuta semnalizarea cu placi portocalii.

Atunci când sunt transportate, marfurile periculoase trebuie sa fie însotite de un document de transport care sa includa descrierea marfii si anumite caracteristici, conform capitolului 5.4 al ADR.

Documentul de transport trebuie sa fie completat de catre expeditor.

ADR nu impune un mod anume de declarare a marfurilor periculoase ambalate în cantitati limitate, fața de marfurile periculoase ambalate în cantitati exceptate, unde în document trebuie introdusa mențiunea „Marfuri Periculoase în Cantitați Exceptate”, însoțita de numarul de colete.

ADR contine în secțiunea 5.4.5 un exemplu de document de transport multimodal pentru transportul marfurilor periculoase.

Lista denumirilor marfurilor periculoase in 4 limbi - RO, EN, FR si DE este utila celor care întocmesc documente pentru transportul internațional, unde este obligatorie utilizarea uneia din limbile EN, FR sau DE  (5.4.1.4).

Documentele necesare efectuarii unui transport rutier de marfuri periculoase sunt prezentate la secțiunea 8.1.2 din ADR.

Ca un ajutor în timpul unui accident sau situație de urgență care poate să se întâmple sau să apară în timpul transportului, instrucțiunile scrise, în forma specificată la 5.4.3.4 în ADR (disponibile mai jos) trebuie să se afle în cabina vehiculului la îndemâna echipajului.

Aceste instrucțiuni trebuie să fie furnizate de către transportator pentru echipajul vehiculului în limba (limbile) pe care fiecare membru poate să o (le) citească și să o (le) înțeleagă înainte de începerea cursei. Transportatorul trebuie să se asigure că fiecare membru al echipajului vehiculului în cauză le înțelege și este capabil să le pună în aplicare în mod corespunzător.

Înainte de începerea cursei, membrii echipajului vehiculului trebuie să ia la cunoștință despre mărfurile periculoase încărcate și să consulte instrucțiunile scrise cu privire la acțiunile care urmează a fi luate în caz de accident sau situație de urgență.

Instrucțiunile scrise trebuie să corespundă cu modelul de patru pagini, atât în ceea ce privește forma, cât și conținutul.

Instrucțiunile scrise pentru conducători auto din ADR 2011 sunt valabile în continuare până la data de 30 iunie 2017.

Instrucțiunile scrise pentru conducători auto din ADR 2015 sunt valabile începând cu data de 01 ianuarie 2015.

Pentru celelalte versiuni lingvistice ale instrucțiunilor scrise accesați site-ul UNECE.

Dispozitiile minimale pentru stingatoarele portabile corespunzatoare claselor de incendiu A, B si C, aplicabile unitatilor de transport, care transporta marfuri periculoase, cu exceptia celor prevazute la 8.1.4.2 sunt disponibile în tabelul de mai jos:

(1)
Masa maxima admisibila pe unitatea de transport

(2)
Numarul minim de stingatoare

(3)
Capacitatea minima totala, pe unitatea de transport

(4)
Stingator pentru un incendiu în compartimentul motor sau în cabina - cel putin un stingator având o capacitate minima de:

(5)
Prescriptii referitoare la stingatorul (stingatoarele) suplimentar(e) - cel putin un stingator cu o capacitate minima de:

≤3,5 tone

2

4 kg

2 kg

2 kg

>3,5 tone
≤7,5 tone

2

8 kg

2 kg

6 kg

>7,5 tone

2

12 kg

2 kg

6 kg

Capacitatea se refera la un stingator care contine pulbere (în cazul unui alt agent de stingere acceptabil, capacitatea trebuie sa fie echivalenta.

Fiecare unitate de transport care transporta marfuri periculoase trebuie sa fie dotata cu echipamente pentru protecție generala și individuala în conformitate cu 8.1.5.2. Echipamente trebuie sa fie selectate în conformitate cu numarul de pericol al etichetei marfurilor încarcate. Numerele etichetei pot fi identificate în documentul de transport.

Urmatorul echipament trebuie transportat la bordul unitații de transport:

  • Pentru fiecare vehicul, o cala de dimensiuni adecvate masei maxime a vehiculului și

diametrului roților;

  • Doua dispozitive de avertizare independente;
  • Lichid pentru spalarea ochilor (nu este necesar pentru etichetele de pericol cu  numerele 1, 1.4, 1.5, 1.6, 2.1, 2.2 si 2.3..); și

pentru fiecare membru al echipajului:

  • O vesta fluorescenta (ex. dupa cum este descrisa în standardul EN 471);
  • O lanterna portabila, în conformitate cu prevederile de la 8.3.4;
  • O pereche de manuși de protecție; și
  • Un mijloc de protecție pentru ochi (ex. ochelari de protecție).

Echipament suplimentar pentru anumite categorii:

  • O masca pentru evacuarea de urgența (cu un filtru combinat gaz/pulbere de tipul A1B1E1K1-P1 sau A2B2E2K2-P2 care este similar cu cel descris în standardul EN 141) pentru fiecare membru al echipajului, pentru încarcaturile cu etichetele de pericol cu numerele 2.3 sau 6.1;
  • O lopata (necesara numai pentru solide și lichide cu etichetele de pericol 3, 4.1, 4.3, 8 si 9);
  • Un material pentru acoperirea gurilor sistemului de canalizare (necesar numai pentru solide și lichide cu etichetele de pericol 3, 4.1, 4.3, 8 si 9);
  • Un recipient colector (necesar numai pentru solide și lichide cu etichetele 3, 4.1, 4.3, 8 si 9);

Persoanele angajate de factorii implicati citati în capitolul 1.4, al caror domeniu de activitate include transportul de marfuri periculoase, trebuie sa fie instruite pentru a corespunde exigentelor domeniului lor de activitate și responsabilitații asumate în timpul transportului de marfuri periculoase. Angajatii trebuie sa fie instruiti în conformitate cu 1.3.2, înainte de asumarea responsabilitatilor și pot îndeplini atributiile pentru care nu au primit înca instruirea necesara numai sub supravegherea directa a unei persoane instruite. Instruirea trebuie sa trateze, de asemenea, dispozitiile specifice de securitate în cazul transportului de marfuri periculoase enuntate în capitolul 1.10.

Întreprinderile care încarca, expediaza, transporta sau descarca marfuri periculoase trebuie sa desemneze cel puțin un consilier de siguranta pentru transportul marfurilor periculoase, care sa se asigure ca sunt îndeplinite conditiile de siguranta privind transportul marfurilor periculoase.

Cele trei activitati principale ale consilierului de siguranta sunt:

  • Monitorizarea respectarii reglementarilor care guverneaza transportul marfurilor periculoase;
  • Consilierea firmei în ceea ce priveste transportul marfurilor periculoase;
  • Pregatirea raportului anual catre conducerea companiei cu privire la activitatile de transport al marfurilor periculoase.

Consilierul de siguranta este responsabil si pentru:

  • Monitorizarea si coordonarea aplicarii procedurilor ce trebuie îndeplinite si a masurilor de siguranta;
  • Investigarea si raportarea tuturor accidentelor si incidentelor (informații referitoare la declararea evenimentelor și modelul raportului sunt disponibile la secțiunea 1.8.5 din ADR);
  • Consilierea cu privire la aspectele cu potential negativ în ceea ce priveste siguranta.

Consilierul de siguranta trebuie sa fie titularul unui certificat de pregatire profesionala, obținut dupa absolvirea unui curs de pregatire profesionala și promovarea examenelor corespunzatoare uneia dintre urmatoarele specializari:

  • Explozivi - clasa 1;
  • Gaze - clasa 2;
  • Materiale radioactive - clasa 7;
  • Lichide și solide - clasele 3, 4.1, 4.2, 4.3, 5.1, 5.2, 6.1, 6.2, 8 și 9;
  • Carburanți lichizi - Nr. ONU 1202, 1203, 1223, 3475 și carburantul de aviatie clasificat cu Nr. ONU 1268 sau 1863.

Competentele pe care le pot dobândi conducatorii auto în urma absolvirii cursurilor si promovarii examenelor pentru efectuarea transporturilor rutiere de marfuri periculoase sunt:

  • Curs de baza – valabil pentru efectuarea transportului marfurilor periculoase altele decât în cisterne
  • Curs de specializare pentru efectuarea transportului marfurilor periculoase în cisterne
  • Curs de specializare pentru efectuarea transportului  marfurilor periculoase din clasa 1
  • Curs de specializare pentru efectuarea transportului  marfurilor periculoase din clasa 7

Autoritatea Rutiera Româna – ARR organizeaza examinarile pentru consilierii de siguranta și conducatorii auto, în colaborare cu Directia Rutiera din Ministerul Transporturilor si cu centrele de pregatire profesionala.

Certificatele consilierilor de siguranta și ale conducatorilor auto sunt eliberate de ARR, sunt recunoscute în toate statele membre ale Uniunii Europene si în statele parti contractante ADR si au o valabilitate de 5 ani.

Mai multe detalii referitoare la cursurile de pregatire profesionala pentru consilierii de siguranta si conducatorii auto ADR puteti obtine din partea unui centru de pregatire și perfecționare.

În ADR sunt stabilite obligatii din punct de vedere:

  • al siguranței - aflate în sarcina: expeditorului (1.4.2.1), transportatorului (1.4.2.2), destinatarului (1.4.2.3), încarcatorului de colete (1.4.3.1), ambalatorului (1.4.3.2), încarcatorului de cisterne (1.4.3.3), operatorului unui container-cisterna sau al unei cisterne mobile (1.4.3.4) si descarcatorului (1.4.3.7);
  • al securitații – aflate în sarcina tuturor celor implicați (a se vedea Capitolul 1.10 din ADR).

Aici este disponibil Ghidul privind securitatea transportului rutier al marfurilor periculoase.

Ghidul în limba engleza este publicat pe site-ul Directiei Generale pentru Mobilitate și Transporturi – DGMOVE din cadrul Comisiei Europene.

Ghidul ofera companiilor implicate în transportul de marfuri periculoase si autoritatilor competente în domeniu, o lista de optiuni cu privire la modul în care pot fi duse la îndeplinire prevederile ADR privind securitatea.

În conformitate cu prevederile HG nr. 1175/2007 și a Ordinului Ministrului Economiei nr. 2113 / 25 octombrie 2013, inspecţia suprastructurilor specializate, montate pe vehiculele rutiere destinate transportului rutier al mărfurilor periculoase şi a ambalajelor destinate transportului rutier al mărfurilor periculoase, se realizează de către organisme competente desemnate de Ministerul Economiei în baza acreditării acordate de RENAR pe standardul ISO 17020:2012.

Lista organismelor acreditate (ADR) în vederea desemnării conform OMEC nr. 2737/2012, de către Organismului național de acreditare – RENAR, să realizeze emiterea certificatelor de agreare şi a certificatelor de conformitate cu prototipul conform Acordului ADR, precum şi inspecţia pentru certificarea menţinerii conformităţii în exploatare a suprastructurilor specializate montate pe vehiculele rutiere destinate transportului rutier al mărfurilor periculoase şi a ambalajelor destinate transportului rutier al mărfurilor periculoase și a domeniilor de competență acordate, este disponibilă aici.

Agrearea vehiculelor

Agrearea și inspecția tehnică periodică a vehiculelor destinate transportului anumitor mărfuri periculoase se efectuează conform Reglementărilor privind omologarea, agrearea și efectuarea inspecției tehnice periodice a vehiculelor destinate transportului anumitor mărfuri periculoase - RNTR 3, aprobate prin Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 2134 / 8 decembrie 2005 cu modificări și completări ulterioare, al cărui text consolidat poate fi consultat aici.

Conformitatea îndeplinirii de către vehiculele EX/II, EX/III, FL, OX, AT şi MEMU a cerinţelor precizate în capitolele 9.2, 9.3, 9.7 şi 9.8 din ADR, după caz, este atestată printr-un certificat de agreare ADR emis de către Registrul Auto Român - RAR.

Astfel, vehiculele EX/II, EX/III, FL, OX, AT şi MEMU trebuie să efectueze anual o verificare tehnică care include efectuarea simultană a:

     a. agreării, care are drept scop verificarea îndeplinirii cerinţelor precizate în capitolele 9.2, 9.3, 9.7 şi 9.8 din ADR, după caz; şi

     b. inspecţiei tehnice periodice conform celor precizate mai jos.

Agrearea vehiculelor de tipul EX/II, EX/III, FL, OX, AT şi MEMU se efectuează de către reprezentanţele RAR pentru:

     a. vehiculele complete sau completate noi, fabricate sau importate,

     b. vehiculele complete sau completate care au mai fost înmatriculate anterior în altă ţară şi care se află la prima înmatriculare în România,

     c. vehiculele înmatriculate în România.

Agrearea vehiculelor care au fost supuse unor modificări constructive cu scopul de a fi transformate în vehicule pentru transportul anumitor mărfuri periculoase (vehicule EX/II, EX/III, FL, OX, AT şi MEMU) este admisă numai dacă modificarea respectivă a fost efectuată într-un atelier autorizat de către RAR în acest scop şi dacă vehiculele respective îndeplinesc cerinţele specifice pentru omologarea individuală prevăzute în RNTR 7.

Certificatul de agreare poate fi emis numai dacă pentru suprastructură este prezentat documentul întocmit de către organismul competent desemnat de către Ministerul Economiei, care atestă că respectiva suprastructură specializată corespunde constructiv şi funcţional cerinţelor specifice precizate în ADR şi numai dacă sunt îndeplinite şi cerinţele referitoare la inspecţia tehnică periodică generală conform celor precizate mai jos.

Inspecția tehnică periodică a vehiculelor

Vehiculele EX/ II, EX/ III, FL, OX, AT şi MEMU pentru care se eliberează certificat de agreare trebuie supuse unei inspecţii tehnice periodice generale efectuată pentru a verifica dacă sunt corespunzătoare cerinţelor generale referitoare la inspecţia tehnică periodică, în conformitate cu reglementările RNTR 1 în vigoare. Această inspecţie tehnică periodică se efectuează de către RAR prin reprezentanţele sale teritoriale.

Reprezentanţele RAR efectuează, de asemenea, inspecţiile tehnice periodice la:

     a. remorcile-cisternă lente destinate transportului anumitor mărfuri periculoase;

     b. vehiculele din categoria N şi O echipate cu suprastructuri destinate exclusiv pentru transportul de butelii de gaze.

Perioada de valabilitate a inspecţiei tehnice periodice este de maximum un an, fără a depăşi termenul menţionat în documentele pentru suprastructură emise de către organismul competent desemnat de către Ministerul Economiei.

La prezentarea vehiculelor (EX/ II, EX/ III, FL, OX, AT, MEMU, remorcilor-cisternă lente destinate transportului anumitor mărfuri periculoase și vehiculelor din categoria N şi O echipate cu suprastructuri destinate exclusiv pentru transportul de butelii de gaze) la inspecţia tehnică periodică, deţinătorul va prezenta în plus faţă de documentele precizate în reglementările RNTR 1 şi următoarele documente:

     a. certificatul de agreare pentru vehicule care transportă anumite mărfuri periculoase, pentru vehiculele (EX/ II, EX/ III, FL, OX, AT și MEMU), dacă acesta a fost eliberat anterior;

     b. documentul emis de către organismul competent desemnat de către Ministerul Economiei, în termen de valabilitate, pentru suprastructurile specializate montate pe vehicule (EX/ II, EX/ III, FL, OX, AT, MEMU, remorcile-cisternă lente destinate transportului anumitor mărfuri periculoase și vehiculele din categoria N şi O echipate cu suprastructuri destinate exclusiv pentru transportul de butelii de gaze).

În Țara noastra controlul transportului rutier al marfurilor periculoase se realizeaza conform prevederilor HG nr. 1175/2007 de catre:

În ceea ce priveste transportul international, fiecare autoritate nationala îsi organizeaza propria activitate de control conform propriei legislatii.