Transport mărfuri periculoase - ADR

Acordul european referitor la transportul internaţional rutier al mărfurilor periculoase (ADR)

Transportul rutier al mărfurilor periculoase, ca şi cel realizat pe calea ferată, căile navigabile interioare, precum şi transportul maritim şi aerian, sunt reglementate prin acorduri internaţionale, reglementări ale Uniunii Europene, precum şi prin legislaţia națională.

Transportul mărfurilor periculoase este reglementat cu scopul de a preveni, pe cât posibil, accidentele şi daunele cauzate oamenilor, mediului, mijloacelor de transport sau bunurilor.
Expedierea mărfurilor periculoase trebuie efectuată numai după o clasificare şi ambalare adecvate.

Regulamentul tip al ONU armonizează reglementările diferitelor moduri de transport într-un sistem de clasificare în care fiecare substanţă sau obiect periculos în parte este atribuit unei anumite clase, în conformitate cu tipul de pericol pe care îl prezintă substanţa.

Transportul – intern şi internaţional – rutier al mărfurilor periculoase se realizează în conformitate cu Acordul european referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase – ADR.
ADR stabileşte dispoziţiile aplicabile în vederea clasificării, ambalării, marcării, etichetării mărfurilor periculoase. Acesta include, de asemenea, prescripţii specifice privind vehiculul sau cisterna utilizat/ă, precum şi prevederi referitoare la modul în care trebuie desfăşurate operațiunile de încărcare, umplere, descărcare etc.

Volumele I şi II ale ADR 2013 (precum și edițiile anterioare) în limba română sunt disponibile.

Edițiile în limbile engleză, franceză și rusă ale ADR pot fi de asemenea consultate pe site-ul UNECE.

Grupa de ambalare şi clasa impun, împreună, modul în care trebuie realizate: ambalarea (inclusiv ambalajele interioare şi exterioare), materialele adecvate din care trebuie să fie realizate ambalajele, mărcile şi etichetele care trebuie aplicate pe acestea, precum şi celelalte dispoziţii prevăzute pentru desfăşurarea transportului mărfurilor periculoase în condiţii de siguranţă, securitate şi legalitate.

Informaţii suplimentare

Dacă sunteţi implicaţi în expedierea și ambalarea mărfurilor periculoase, trebuie ca, înainte de toate, să le clasificaţi corespunzător, astfel încât toate întreprinderile implicate în lanţul de transport, chiar şi autorităţile care intervin în situaţii de urgenţă, să ştie şi să înţeleagă exact care este pericolul pe care îl presupun mărfurile respective.

Organizaţia Naţiunilor Unite clasifică mărfurile periculoase în următoarele clase şi, acolo unde este cazul, diviziuni:

Nr. Clasei

Denumirea clasei

Diviziune(i)
(dacă este cazul)

Clasificare

1

Substanţe şi obiecte explozive

1.1 - 1.6

 

2

Gaze

2.1

Gaze inflamabile

2.2

Gaze neinflamabile, netoxice

2.3

Gaze toxice

3

Lichide inflamabile

 

 

4.1

Substanţe solide inflamabile,
Substanţe autoreactive şi substanţe solide explozive desensibilizate

 

 

4.2

Substanţe predispuse la aprindere spontană

 

 

4.3

Substanţe care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile

 

 

5.1

Substanţe comburante (oxidante)

 

 

5.2

Peroxizi organici

 

 

6.1

Substanţe toxice

 

 

6.2

Substanţe infecţioase

 

 

7

Materiale radioactive

 

 

8

Substanţe corosive

 

 

9

Substanţe periculoase diverse

 

 

Expeditorul – persoana sau compania care predă la transport mărfurile periculoase – este responsabil cu clasificarea, ambalarea și marcarea mărfurilor periculoase, precum și cu întocmirea documentului de transport.

Fabricanţii trebuie să includă instrucţiuni privind utilizarea, prin aplicarea pe colet sau prin furnizarea unui text tipărit cu privire la produs. Furnizorii trebuie, de asemenea, să pună la dispoziția clienților fişe tehnice cu date de securitate pentru mărfurile livrate.

Pentru substanţele chimice, principiile de clasificare şi etichetare pentru furnizori sunt conţinute în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanțelor şi a amestecurilor. Pentru mai multe detalii, vă rugăm să consultaţi:

Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 are la bază Sistemul global armonizat de clasificare şi etichetare a produselor chimice al Organizaţiei Naţiunilor Unite (GHS al ONU).

În vederea ambalării, substanţele sunt alocate grupelor de ambalare în funcţie de gradul de pericol pe care îl prezintă, după cum urmează:

Grupa de ambalare I:    Substanţe foarte periculoase;
Grupa de ambalare II:  Substanţe mediu periculoase;
Grupa de ambalare III: Substanţe puţin periculoase.

Pentru transportul terestru, grupa sau grupele de ambalare la care sunt alocate substanţele sunt indicate în tabelul A din capitolul 3.2 al Acordurilor ADR, ADN şi Regulamentului RID.

Ambalajul (care nu se încadrează în limitele prevăzute pentru cantităţile limitate sau exceptate) trebuie să fie conceput şi construit în conformitate cu ADR şi trebuie să fi fost încercat (de exemplu încercările la cădere, stivuire şi de presiune) pentru a fi omologat. Trebuie, de asemenea, să fie adecvat pentru a conţine o marfă anume.

Ambalajele pentru lichide și solide omologate ONU sunt marcate cu prefixul „UN” sau poarta marca  , iar ambalajele omologate numai pentru RID/ADR poartă marca „RID/ADR”, fiind urmate de coduri care sunt prevăzute în Partea 6 din ADR.

Expeditorii mărfurilor periculoase trebuie să marcheze și să eticheteze coletele conform prevederilor Capitolelor 5.1 și 5.2 din ADR.

În afara unei dispoziții contrare în ADR, numărul ONU care corespunde mărfurilor conținute, precedat de literele „UN” , trebuie să apară în mod clar și durabil pe fiecare colet. Ambalajele de siguranță şi recipientele sub presiune de siguranţă trebuie să poarte, în plus, marcajul „AMBALAJ DE SIGURANŢĂ”.

Un supra-ambalaj trebuie: marcat cu cuvântul „SUPRA-AMBALAJ” și marcat cu Nr. ONU precedat de literele „UN”, să fie etichetat, cum este prescris pentru colete şi să fie marcat cu marcajul „substanţă periculoasă pentru mediu”, pentru fiecare marfă periculoasă conţinută în supra-ambalaj, cu excepția cazului în care Nr. ONU, etichetele şi marcajul „substanţă periculoasă pentru mediu”, reprezentative pentru toate mărfurile periculoase conţinute în supra-ambalaj sunt vizibile. Marca „SUPRA-AMBALAJ” trebuie să fie ușor vizibil și lizibil, trebuie să fie în limba oficială a țării de origine și, de asemenea, dacă acea limbă nu este limba engleză, franceză sau germană, în limba engleză, franceză sau germană.

O serie de simboluri recunoscute la nivel internaţional sunt utilizate pentru a avertiza persoanele implicate în manipularea mărfurilor periculoase cu privire la pericolul prezentat de acestea.
Astfel, pentru fiecare substanță sau obiect menționate în tabelul A din capitolul 3.2 din ADR, trebuie aplicate etichetele indicate în coloana (5), în afara cazului în care printr-o dispoziție specială din coloana (6), s-a prevăzut altceva.

Coletele care conțin mărfuri periculoase ambalate în cantități limitate trebuie să poarte marcajul indicat la 3.4.7 sau 3.4.8 în ADR (după caz).

Coletele care conțin mărfuri periculoase ambalate în cantități exceptate trebuie să poarte marcajul indicat la 3.5.4.2 în ADR.

Pe părțile laterale ale containerelor, CGEM, MEMU, containerelor-cisterne, cisternelor mobile și vehiculelor (în cazul coletelor numai pentru clasele 1 și 7), trebuie aplicate plăci-etichetă care trebuie să corespundă etichetelor prescrise în coloana (5) și, dacă este cazul, în coloana (6) a tabelului A din capitolul 3.2, pentru substanțele periculoase conținute în respectivul container, CGEM, MEMU, container cisternă, cisternă mobilă sau vehicul. Plăcile-etichetă trebuie să fie conforme cu specificațiile de la 5.3.1.7.

Unitățile de transport care transportă mărfuri periculoase trebuie să aibă, dispuse în plan vertical, două plăci rectangulare de culoare portocalie, conform 5.3.2.2.1. Plăcile portocalii trebuie să fie fixate, una în partea din față a unității de transport, iar cealaltă în partea din spate, perpendicular pe axa longitudinală a unității de transport.

Unităţile de transport cu o masă maximă mai mare de 12 tone, care transportă colete, care conţin mărfuri periculoase în cantităţi limitate trebuie să fie marcate în conformitate cu 3.4.15 în faţă şi în spate, cu excepţia cazului unităţilor de transport care conţin alte mărfuri periculoase pentru care este prevăzută semnalizarea cu plăci portocalii.

Atunci când sunt transportate, mărfurile periculoase trebuie să fie însoţite de un document de transport care să includă descrierea mărfii şi anumite caracteristici, conform capitolului 5.4 al ADR.

Documentul de transport trebuie să fie completat de către expeditor.

ADR nu impune un mod anume de declarare a mărfurilor periculoase ambalate în cantităţi limitate, față de mărfurile periculoase ambalate în cantităţi exceptate, unde în document trebuie introdusă mențiunea „Mărfuri Periculoase în Cantități Exceptate”, însoțită de numărul de colete.

ADR conţine în secțiunea 5.4.5 un exemplu de document de transport multimodal pentru transportul mărfurilor periculoase.

Lista denumirilor mărfurilor periculoase in 4 limbi - RO, EN, FR si DE este utilă celor care întocmesc documente pentru transportul internațional, unde este obligatorie utilizarea uneia din limbile EN, FR sau DE  (5.4.1.4).

Documentele necesare efectuării unui transport rutier de mărfuri periculoase sunt prezentate la secțiunea 8.1.2 din ADR.

Pentru celelalte versiuni lingvistice ale instrucțiunilor scrise accesați site-ul UNECE.

Dispoziţiile minimale pentru stingătoarele portabile corespunzătoare claselor de incendiu A, B şi C, aplicabile unităţilor de transport, care transportă mărfuri periculoase, cu excepţia celor prevăzute la 8.1.4.2 sunt disponibile în tabelul de mai jos:

(1)
Masa maximă admisibilă pe unitatea de transport

(2)
Numărul minim de stingătoare

(3)
Capacitatea minimă totală, pe unitatea de transport

(4)
Stingător pentru un incendiu în compartimentul motor sau în cabină - cel puţin un stingător având o capacitate minimă de:

(5)
Prescripţii referitoare la stingătorul (stingătoarele) suplimentar(e) - cel puţin un stingător cu o capacitate minimă de:

≤3,5 tone

2

4 kg

2 kg

2 kg

>3,5 tone
≤7,5 tone

2

8 kg

2 kg

6 kg

>7,5 tone

2

12 kg

2 kg

6 kg

Capacitatea se referă la un stingător care conţine pulbere (în cazul unui alt agent de stingere acceptabil, capacitatea trebuie să fie echivalentă.

Fiecare unitate de transport care transportă mărfuri periculoase trebuie să fie dotată cu echipamente pentru protecție generală și individuală în conformitate cu 8.1.5.2. Echipamente trebuie să fie selectate în conformitate cu numărul de pericol al etichetei mărfurilor încărcate. Numerele etichetei pot fi identificate în documentul de transport.

Următorul echipament trebuie transportat la bordul unității de transport:

  • Pentru fiecare vehicul, o cală de dimensiuni adecvate masei maxime a vehiculului și

diametrului roților;

  • Două dispozitive de avertizare independente;
  • Lichid pentru spălarea ochilor (nu este necesar pentru etichetele de pericol cu  numerele 1, 1.4, 1.5, 1.6, 2.1, 2.2 şi 2.3..); și

pentru fiecare membru al echipajului:

  • O vestă fluorescentă (ex. după cum este descrisă în standardul EN 471);
  • O lanternă portabilă, în conformitate cu prevederile de la 8.3.4;
  • O pereche de mănuși de protecție; și
  • Un mijloc de protecție pentru ochi (ex. ochelari de protecție).

Echipament suplimentar pentru anumite categorii:

  • O mască pentru evacuarea de urgență (cu un filtru combinat gaz/pulbere de tipul A1B1E1K1-P1 sau A2B2E2K2-P2 care este similar cu cel descris în standardul EN 141) pentru fiecare membru al echipajului, pentru încărcăturile cu etichetele de pericol cu numerele 2.3 sau 6.1;
  • O lopată (necesară numai pentru solide și lichide cu etichetele de pericol 3, 4.1, 4.3, 8 şi 9);
  • Un material pentru acoperirea gurilor sistemului de canalizare (necesar numai pentru solide și lichide cu etichetele de pericol 3, 4.1, 4.3, 8 şi 9);
  • Un recipient colector (necesar numai pentru solide și lichide cu etichetele 3, 4.1, 4.3, 8 şi 9);

Persoanele angajate de factorii implicaţi citaţi în capitolul 1.4, al căror domeniu de activitate include transportul de mărfuri periculoase, trebuie să fie instruite pentru a corespunde exigenţelor domeniului lor de activitate și responsabilității asumate în timpul transportului de mărfuri periculoase. Angajaţii trebuie să fie instruiţi în conformitate cu 1.3.2, înainte de asumarea responsabilităţilor și pot îndeplini atribuţiile pentru care nu au primit încă instruirea necesară numai sub supravegherea directă a unei persoane instruite. Instruirea trebuie să trateze, de asemenea, dispoziţiile specifice de securitate în cazul transportului de mărfuri periculoase enunţate în capitolul 1.10.

Întreprinderile care încarcă, expediază, transportă sau descarcă mărfuri periculoase trebuie să desemneze cel puțin un consilier de siguranţă pentru transportul mărfurilor periculoase, care să se asigure că sunt îndeplinite condiţiile de siguranţă privind transportul mărfurilor periculoase.

Cele trei activităţi principale ale consilierului de siguranţă sunt:

  • Monitorizarea respectării reglementărilor care guvernează transportul mărfurilor periculoase;
  • Consilierea firmei în ceea ce priveşte transportul mărfurilor periculoase;
  • Pregătirea raportului anual către conducerea companiei cu privire la activităţile de transport al mărfurilor periculoase.

Consilierul de siguranţă este responsabil şi pentru:

  • Monitorizarea şi coordonarea aplicării procedurilor ce trebuie îndeplinite şi a măsurilor de siguranţă;
  • Investigarea şi raportarea tuturor accidentelor şi incidentelor (informații referitoare la declararea evenimentelor și modelul raportului sunt disponibile la secțiunea 1.8.5 din ADR);
  • Consilierea cu privire la aspectele cu potenţial negativ în ceea ce priveşte siguranţa.

Consilierul de siguranţă trebuie să fie titularul unui certificat de pregătire profesională, obținut după absolvirea unui curs de pregătire profesională și promovarea examenelor corespunzătoare uneia dintre următoarele specializări:

  • Explozivi - clasa 1;
  • Gaze - clasa 2;
  • Materiale radioactive - clasa 7;
  • Lichide și solide - clasele 3, 4.1, 4.2, 4.3, 5.1, 5.2, 6.1, 6.2, 8 și 9;
  • Carburanți lichizi - Nr. ONU 1202, 1203, 1223, 3475 și carburantul de aviaţie clasificat cu Nr. ONU 1268 sau 1863.

Competenţele pe care le pot dobândi conducătorii auto în urma absolvirii cursurilor şi promovării examenelor pentru efectuarea transporturilor rutiere de mărfuri periculoase sunt:

  • Curs de bază – valabil pentru efectuarea transportului mărfurilor periculoase altele decât în cisterne
  • Curs de specializare pentru efectuarea transportului mărfurilor periculoase în cisterne
  • Curs de specializare pentru efectuarea transportului  mărfurilor periculoase din clasa 1
  • Curs de specializare pentru efectuarea transportului  mărfurilor periculoase din clasa 7

Autoritatea Rutieră Română – ARR organizează examinările pentru consilierii de siguranţă și conducătorii auto, în colaborare cu Direcţia Rutieră din Ministerul Transporturilor şi cu centrele de pregătire profesională.

Certificatele consilierilor de siguranţă și ale conducătorilor auto sunt eliberate de ARR, sunt recunoscute în toate statele membre ale Uniunii Europene şi în statele părţi contractante ADR şi au o valabilitate de 5 ani.

Mai multe detalii referitoare la cursurile de pregătire profesională pentru consilierii de siguranţă şi conducătorii auto ADR puteţi obţine din partea unui centru de pregătire și perfecționare.

În ADR sunt stabilite obligaţii din punct de vedere:

  • al siguranței - aflate în sarcina: expeditorului (1.4.2.1), transportatorului (1.4.2.2), destinatarului (1.4.2.3), încărcătorului de colete (1.4.3.1), ambalatorului (1.4.3.2), încărcătorului de cisterne (1.4.3.3), operatorului unui container-cisternă sau al unei cisterne mobile (1.4.3.4) şi descărcătorului (1.4.3.7);
  • al securității – aflate în sarcina tuturor celor implicați (a se vedea Capitolul 1.10 din ADR).

Aici este disponibil Ghidul privind securitatea transportului rutier al mărfurilor periculoase.

Ghidul în limba engleză este publicat pe site-ul Direcţiei Generale pentru Mobilitate și Transporturi – DGMOVE din cadrul Comisiei Europene.

Ghidul oferă companiilor implicate în transportul de mărfuri periculoase şi autorităţilor competente în domeniu, o listă de opţiuni cu privire la modul în care pot fi duse la îndeplinire prevederile ADR privind securitatea.

În țara noastră controlul transportului rutier al mărfurilor periculoase se realizează conform prevederilor HG nr. 1175/2007 de către:

În ceea ce priveşte transportul internaţional, fiecare autoritate naţională îşi organizează propria activitate de control conform propriei legislaţii.